Mulți dintre noi văd suferința cuiva, dar nu știu cum să reacționeze. Le e teamă să nu greșească, să nu se amestece, să nu înrăutățească lucrurile. Așa că tac. Iar tăcerea e terenul pe care violența crește cel mai bine.
Semnalele pe care nu trebuie să le ignori
Violența nu țipă mereu. De multe ori tace și se vede în micile schimbări ale celei care o trăiește:
- se retrage și se îndepărtează de oamenii dragi;
- își cere scuze pentru orice, se justifică și pentru lucruri banale;
- își ascunde telefonul sau se uită la el cu teamă;
- repetă că exagerează;
- are vânătăi pe care le explică prin „căzături” sau „neatenții”;
- zâmbește, dar ochii spun altceva.
Trei lucruri de făcut
Crede-o. Dacă îți spune că ceva nu e în regulă, crede-o. Nu-i cere dovezi și nu minimaliza.
Rămâi alături. Spune-i: „Sunt aici, dacă vrei să vorbești”. Respectă-i ritmul: e nevoie de curaj chiar și doar ca să povestească.
Ajut-o să găsească sprijin. 1522 și centrele antiviolență îi ajută și pe membrii familiei și pe prieteni să înțeleagă ce pași să facă.
Și câteva de evitat
- Să o întrebi „de ce nu pleci?”. Să-i spui „pleacă la prima palmă” înseamnă să ignori frica, manipularea, copiii, banii.
- Să o judeci sau să-i judeci alegerile.
- Să-l înfrunți tu pe cel care îi face rău: riști să vă pui în pericol și pe ea, și pe tine.
- Să decizi în locul ei.
Nu trebuie să fii psiholog sau erou ca să ajuți. Uneori ajunge prezența, un cuvânt, un telefon.
Dacă crezi că e în pericol imediat, sună la 112.
Urmărește WIS și distribuie: poate ajuta pe cineva apropiat.