Iubirea înseamnă oare să ceri voie pentru fiecare euro? Spus așa, pare absurd. Și totuși violența economică e una dintre formele cele mai răspândite și mai puțin recunoscute, tocmai pentru că se deghizează în grijă.
Cum începe
Aproape mereu cu fraze care par amabile:
- „Nu trebuie să muncești, câștig eu pentru amândoi.”
- „Ce-ți trebuie card? Plătesc eu tot.”
- „Trebuie să alegi: ori serviciul, ori eu.”
Frază după frază, pierzi accesul la cont, trebuie să justifici fiecare cheltuială, nu mai decizi. Nici măcar pentru tine însăți.
Nu e protecție. E dependență forțată.
Violența economică are loc când nu ți se permite să lucrezi, când trebuie să dai socoteală pentru fiecare euro, când ți se spune că nu ești în stare să te descurci cu banii. Scopul e mereu același: să te facă dependentă și deci mai puțin liberă să pleci.
Se întâmplă și când lucrezi
Să ai un salariu nu ajunge mereu ca să fii liberă. Un cont comun golit, un credit ipotecar doar pe numele lui, cheltuieli „comune” decise de unul singur: sunt forme de violență economică chiar și când salariul există. Pentru că important nu e cât câștigi, ci cine decide.
Cine te iubește te face liberă, nu dependentă.
Independența economică nu e un lux: e dreptul tău. Dacă te regăsești în aceste rânduri, vorbește cu cei de la 1522. E gratuit, anonim și activ 24 de ore din 24.
Urmărește WIS. Informează-te, distribuie și devino parte din schimbare.
